Prin darea de dată certă înscrisului sub semnătură privată de către notarul public, data menționată în acest înscris devine opozabilă și altor persoane decât celor care l-au semnat.

Definiție
Astfel, data certă poate fi definită ca fiind data calendaristică ce marchează momentul din care existenţa unui înscris sub semnătură privată nu mai poate fi contestată de terți şi care este considerată pentru aceştia adevărata dată a înscrisului. Înscrisul sub semnătură privată este orice act redactat și semnat de părți sau de reprezentantul acestora (avocat, mandatar), fără intervenţia unui notar public sau a altei autorități de stat.

Prin opozabilitatea datei unui înscris se înțelege calitatea acesteia de a fi respectată sau recunoscută și de alte persoane decât cele care au semnat actul respectiv. Data unui înscris poate deveni opozabilă terților doar din ziua în care părțile s-au prezentat la notarul public pentru darea de dată certă. De exemplu, părțile nu vor putea solicita notarului public să dea unui înscris data certă de „01-10-2011” dacă s-au prezentat la notariat ulterior acestei date. Pentru a ocroti intereselor terţilor care ar putea fi prejudiciate în special prin antedatarea actelor, data unui înscris sub semnătură privată care nu este certă este inopozabilă față de alte persoane.

Acte necesare

– actul căruia urmează să i se dea dată certă (original și nesemnat);
– actul de identitate al solicitantului (BI, CI etc.)

Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constată personal:

a) faptul că o persoană se află în viaţă;
b) faptul că o persoană se află într-un anumit loc;
c) faptul că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea;
d) faptul că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o anumită zi şi la o anumită oră într-un anumit loc, precum şi declaraţia acesteia;
e) rezultatele tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare, organizate de entităţi autorizate în conformitate cu acte normative speciale, dacă nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;
f) certificarea site-urilor, programelor informatice sau a altor produse, dacă nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;
g) certificarea altor fapte care nu sunt date în competenţa exclusivă a altor organe.

În încheiere se va menţiona şi ora constatării, precum şi fapta care se certifică.

Notarul public certifică, la cerere, procesele-verbale sau hotărârile organelor colegiale ale oricăror forme asociative, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul întrunirii, precum şi faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către unul ori mai mulţi dintre participanţi.

În vederea certificării proceselor-verbale şi hotărârilor, notarul public stabileşte calitatea şi identitatea semnatarilor acestora.

Acte necesare:

• actul de identitate al solicitantului
• alte acte în funcție de obiectul certificării (somație, notificare, fotografie, etc.)

Notarul poate legaliza semnăturile părţilor pe acte pentru care forma autentică nu este obligatorie. De asemenea, la notariat se mai pot legaliza specimene de semnătură şi sigilii.

La cererea părţii, notarul public poate legaliza semnătura părţii de pe un înscris (adică garantează faptul că semnătura aparține într-adevăr persoanei menţionate ca semnatară în actul respectiv). Legalizarea semnăturii se poate face numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere forma autentică ca o condiţie de valabilitate a actului.
Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate. Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc conţinutul înscrisului, după care le va cere să semneze în faţa sa toate exemplarele înscrisului.
La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public. Acest lucru este util în practică pentru administratorii societăţilor comerciale la momentul înfiinţării acestora, pentru depunerea semnăturii autorizate la bancă, etc. 
Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va întocmi încheierea de legalizare.

Consultaţiile date de notarul public pot fi scrise sau verbale și se pot acorda la cerere, sau pe baza de contract cu durată determinată, atât persoanelor fizice cât și celor juridice indiferent de natura acestora.

Totodată notarii publici pot participa, în calitate de specialişti desemnaţi de părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial. Taxarea consultațiilor se realizeaza în funcție de timpul acordat, de natura situației juridice și de complexitatea cazuisticii prezentate.

În măsura în care consultația are ca finalitate întocmirea unui act notarial în cadrul aceluiași biroului notarial, costul acesteia poate fi dedus- integral sau parțial- din onorariul aplicat actului.